Având în vedere declarațiile și semnalele tot mai evidente venite de la Kyiv, Moscova și Washington privind scenariul unor ipotetice tratative de pace ruso-ucrainene, R.Moldova ar trebui să se gândească tot mai serios la reglementarea pașnică și definitivă a conflictului transnistrean cauzat și menținut de Rusia genocidară în Basarabia noastră. 

Contextul internațional al oricăror negocieri de pace – cu prevederi și concesii semnificative din partea ambelor părți, de care, cel mai probabil, nu vor face excepție nici cele dintre Ucraina și statul agresor Federația Rusă – s-ar putea dovedi favorabil pentru restabilirea integrității teritoriale a R.Moldova. Însă acest lucru depinde de mai mulți factori, dar și mai important, depinde foarte mult de voința clasei politice de la Chișinău, care ar trebui să aibă inițiativa. 

Kyivul nu este în măsură să ne rezolve nouă, românilor-basarabeni, problemele noastre personale cu separatiștii transnistreni și cu trupele ruse de ocupație, de aceea, R.Moldova ar trebui să fie cea care manifestă dorință și deschidere în acest sens. Acest lucru va însemna că Basarabia va trebui să se autopropună în calitate de parte negociatoare la tratativele de pace ruso-ucrainene, prezentându-și separat, sau în bloc, cu statul ucrainean, cererile privind evacuarea trupelor rusești de ocupație din așa-zisa ”Transnistria”,adică din raioanele noastre aflate în stânga Nistrului. 

Eventualele tratative de pace ruso-ucrainene ar presupune mai mult decât stoparea războiului rusesc din țara vecină. În realitate, dacă se va ajunge aici, vom vorbi despre o resetare a arhitecturii internaționale de securitate în estul Europei, paradigmă din care R.Moldova nu trebuie să lipsească. 

În mod paradoxal, perspectiva includerii chestiunii evacuării trupelor ruse de ocupație din stânga Nistrului pe agenda unor eventuale negocieri de pace a fost, până acum, analizată doar de către Kyiv, prin Ministerul de Externe ucrainean. Și este lesne de înțeles de ce: o așa-zisă ”Transnistrie” demilitarizată și eliberată înseamnă, pentru statul ucrainean, pe termen scurt și lung, o degajare serioasă a oricăror pericole, în viitor, asupra teritoriilor sale sud-estice, implicit asupra Nikolaevului, sudului Basarabiei, și nu în ultimul rând, asupra Odesei, bastionul de control și păstrare a litoralului pontic al Ucrainei. 

Eventual, R.Moldova ar putea să mandateze Ucraina să ceară și să obțină, la negocieri, doar evacuarea trupelor rusești de ocupație din regiunea transnistreană, în timp ce Chișinăului îi va reveni, conform Constituției și a legislației sale naționale, sarcina stricto sensu a reintegrării teritoriale a regiunii din stânga Nistrului.

După dispariția pericolului rusesc din coastele noastre și după restabilirea integrității teritoriale a R.Moldova, putem reveni la perspectiva unionistă a anilor 1989-1992, atunci când șansele de reunificare a celor două state românești erau foarte mari. O R.Moldova reunificată cu România, membră UE și NATO, răspunde, de asemenea, intereselor de securitate și necesităților Ucrainei în regiune.